POLARIZARE, polarizări, s. f. 1. Proces fizic prin care unele corpuri dobîndesc proprietatea de a avea poli; stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. Polarizare electrică. Polarizare magnetică. ♦ Proces fizic prin care un sistem capătă proprietăți preferențiale după o anumită direcție; stare a unui sistem care a suferit un astfel de proces. 2. (Lingv.) Dezvoltare, în două direcții opuse, a sensurilor unui cuvînt, la origine nediferențiate. Printr-un proces de polarizare «tempestas», care la origine însemna «starea timpului», a ajuns să însemne mai tîrziu pe de o parte «timp frumos», iar pe de alta «furtună».