POLARIZARE s. f. (< polariza, cf. fr. polariser): dezvoltare în direcții opuse a sensurilor unui cuvânt, nediferențiate la origine. Astfel, lat. tempestas însemna inițial „starea timpului” (bună sau rea), iar mai târziu și „timp frumos”, și „furtună”; lat. altus însemna și „înalt”, și „adânc” etc. Rămase în limbile romanice, aceste cuvinte și-au păstrat numai unul din cele două sensuri opuse: cel de „furtună” – fr. tempête, it. tempesta, și cel de „înalt” – fr. haut, it. alto, rom. (în)alt. În limba română, verbul a învăța înseamnă și „a da lecții” (cuiva), și „a primi lecții” (de la cineva); a lua, și „a cumpăra”, dar și „a fura” etc.