POJGHIȚĂ, pojghițe, s. f. 1. Strat subțire, solid, care se formează la suprafața unui lichid, acoperă un obiect sau se depune pe suprafața lui. Pojghiță de caimac. ▭ Pe timpul iernii, cînd începe să se închege pojghița de gheață de pe fața Dunării, toate porturile se golesc, numai Sulina se umple. BART, E. 329. 2. (Rar) Coaja copacilor; scoarță. Arțarii cu pojghițe roșii, carpenii stufoși, salba moale și teii cresc amestecați cu falnici jugaștri. ODOBESCU, S. I 147. ♦ Pieliță, membrană care învelește unele legume sau fructe. Ce crezi că-mi porunci? Să fac o roche de mireasă cu totul și cu totul de argint, subțire ca pojghița de ceapă. POPESCU, B. II 105. 3. Crusta unei răni care începe să se cicatrizeze; coajă. (Fig.) Atunci au cîntat violoniștii Serenada de Rondeli... Și parcă mi-a desprins cineva pojghița de pe rana inimii. CAMIL PETRESCU, T. II 255.- Accentuat și: pojghiță.