pojări [At: SIMION DASC., ap. LET. 57 / V: (înv) ~jeri, ~jori / Pzi: ~răsc / E: pojar] 1 vt (Înv) A incendia. 2 vr A se îmbolnăvi de pojar (11). 3 vi (Ban) A descânta de scarlatină.

pojeri v vz pojări

pojori v vz pojări

pojărésc și -erésc (mă) v. refl. Vechĭ. Rar. Mă aprind.

POJĂRI vb. (Ban.) A incendia. Posheresk. Incendo.. AC, 362. Etimologie: pojar + suf. -i. Vezi și pojar. Cf. a s c r u m a.

pojări, pojărăsc, vb. IV 1. (înv.) a pârjoli, a incendia. 2. (reg.; refl.) a se îmbolnăvi de pojar. 3. (reg.) a descânta de pojar.