Definiția cu ID-ul 505258:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
poiată (poieți), s. f. – 1. (Mold.) Adăpost în curte. – 2. (Trans.) Grajd. – Mr., megl. puiată. Sl. pojata „colibă” (Miklosich, Lexicon, 654; Conev 81; Pușcariu, Dacor., VII, 356), cf. bg., sb., cr., slov. pojata.