POGODI, pogodesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se gîndi, a chibzui. Eu să mă-nchin ulmilor?... Să mă închin armelor? Armele sînt fiară reci, Băgate în lemne seci! Foițică ș-o lalea, Pînă el să pogodea, Iacă Manea nemerea. PĂSCULESCU, L. P. 250. I-a trimes pe toți acasă, să se pogodească. ȘEZ. XIII 182.