4 definiții pentru poghircitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
poghircitor, ~oare smf [At: LM / V: pobâr~, pobircitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: poghirci + -tor] (Înv) Persoană care strânge spicele rămase pe câmp după secerat Si: (reg) poghircă.
pobârcitor, ~oare smf vz poghircitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pobircitoriu, ~oare smf vz poghircitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
poghircitor, poghircitoare, s.m. și f. (înv.) persoană care strânge spicele rămase pe câmp după secerat sau fructele după cules; pobârci, poghircă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: poghircitor
poghircitor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pobârcitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pobircitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)