POGHIAZ, poghiazuri, s. n. (Regional; și în forma podghiaz) 1. (În expr.) În poghiazuri = fără rost; rătăcind în voie, hoinărind de colo-colo. După ce-ai purtat ciubotele... umblînd toată ziua în podghiazuri și le-ai scrombăit pe la jocuri și prin toate corhanele și coclaurile, acum ai vrea să-ți dau și banii înapoi? CREANGĂ, A. 106. Se duc în poghiazuri. ȘEZ. XIX 12. ◊ Fig. Strînge-ți gîndurile acasă, nu le mai lăsa-n poghiazuri. VLAHUȚĂ, P. 23. 2. (Arhaizant) Unitate militară trimisă într-o țară străină ca să prade; ceată de jefuitori. Sărăciți și prigoniți de poghiazuri și buclucuri de pradă, se îngrețoșau și moldovenii de asemenea viață. SADOVEANU, N. P. 5. Să fie vreun podghiaz leșesc care pîndește asta? N-aș crede; hotarele măriei-sale sînt bine păzite. id. F. J. 529. – Variantă: podghiaz s. n.