POFTICIOS, -OASĂ, pofticioși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Lacom, doritor, dornic. Moșneagul pofticios și hapsîn se ia după gura babei. CREANGĂ, P. 63. Soția lui însă, ca una ce era mai pofticioasă și doritoare de măriri tot mai înalte... dorea să fie acuma și mai mare decît o împărăteasă. MARIAN, O. I 12. ♦ (Despre ochi sau privire) Care exprimă lăcomie, poftă, dorință. S-a făcut că nu le vede ochii pofticioși. GALAN, Z. R. 17. Copilul rămase pironit locului, cu ochii pofticioși. REBREANU, I. 19. 2. (Rar) Care ațîță pofta, excitant. Mirosul acesta cald și pofticios îi stîrnise din nou lihneala ațipită. C. PETRESCU, C. V. 117.