POFHALĂ s. f. (Învechit) Pompă, fast, strălucire. La al treilea ceas al nopții, vodă se sui cu doamna în rădvan, între facle și călăreți, ca să facă cu mare pohfală drumul scurt pînă la Trisfetite. SADOVEANU, Z. C. 214. Fugi de-a curților pohfală. CONACHI, P. 258. – Variantă: pofală (SADOVEANU, F. J. 530) s. f.