POEZÍE (< fr., lat.; {s} gr. poiesis „creație”) s. f. 1. Modalitate artistică, exprimând prin multitudinea de sensuri și valori sugestive ale cuvântului, prin limbajul concentrat, metaforic, o cunoaștere specifică, afectivă, a esențelor lumii reale; arta de a scrie versuri; creație literară în versuri. P. a cunoscut de-a lungul epocilor o evoluție complexă, integrându-se tuturor genurilor (epic, dramatic), dar păstrându-și întotdeauna esența lirică, dezvoltând numeroase specii sub raport formal glosă, sonet, rondel ș.a.) sau tematic (p. didactică, filozofică, socială ș.a.) și folosind diferențiat mijloacele prozodice și stilistice (vers clasic, vers alb). ♦ Operă în versuri, în general de mică întindere. 2. Ansamblul operei poetice aparținând unui poet, unei epoci, unui popor. 3. Caracter, aspect poetic (al unui peisaj, al unei situații, al unui colț de natură etc.); farmec, frumusețe încântătoare.