6 definiții pentru podrum

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

podrum sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~rom (Pl: ~oame) / Pl: ~uri / E: srb podrum] 1 (Ban; Trs) Pivniță. 2 (Trs) Cămăruță.

podrúm n., pl. urĭ (sîrb. podrum, becĭ, vsl. podrumŭ, d. ngr. podrúmi, budrúmi, care vine d. vgr. ῾ypodromé și ῾ypódromos, loc de scăpare, d. ῾ypó, dedesupt, și drómos, drum; turc. Budrum, numele orașuluĭ Aliccarnas). Serbia, Ban. Hațeg. Becĭ, pivniță.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

podrum (-muri), s. n. – (Trans.) Bodegă, cramă. – Var. podrom. Sl. podromŭ (Tiktin), din ngr. πουδρούμι (Miklosich, Fremdw., 118).

Intrare: podrum
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podrum
  • podrumul
  • podrumu‑
plural
  • podrumuri
  • podrumurile
genitiv-dativ singular
  • podrum
  • podrumului
plural
  • podrumuri
  • podrumurilor
vocativ singular
plural
podrom
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)