PODOBIE, podobii, s. f. Melodie după care se intonează la sărbătorile mai importante unele cîntări bisericești. Spre a putea să fii dascăl, [se cere]. să cunoști cele opt glasuri și podobiile. SLAVICI, O. I 77. Mă pune la cîntat glasu-ntîi pe podobie. CONTEMPORANUL, II 11. ♦ Cîntec de alarmă. Apucă buciumul și sună-n el podobia: Alergați, ciobani! GALACTION, O. I 167.