PODAN s.m. (Mold., ȚR) Supus, locuitor al unui stat, al unui oraș etc. A: Au întratu de i-au arsu tîrgurile și i-au robit podanii. URECHE; cf. N. COSTIN; CANTEMIR, HR.; NECULCE; PSEUDO-MUSTE. B: Totdeauna i-au biruit pe ei ungurii și alții, ca pe nește podani ai lor. R. POPESCU. Etimologie: pol. poddany, rus. poddannyj.