Definiția cu ID-ul 505167:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pocăi (pocăiesc, pocăit), vb. refl. – 1. A se căi, a face penitență. – 2. (Vb. activ) A duce la căință. Sl. pokajati (Miklosich, Slaw. Elem., 37). – Der. pocăință (var. înv. poca(i)anie, pocanie), s. f. (regret, căință).