pneumoconioză sf [At: CONTEMP. 195, nr. 184, 7/5 / P: pne-u-mo-co-ni-o~ / Pl: ~ze / E: fr pneumoconiose] Afecțiune pulmonară cronică, cu caracter profesional, cu evoluție lentă, provocată de inhalarea masivă și de fixarea pe plămâni a unor pulberi de silicați, fier, cărbune, azbest etc., care determină inflamația și apoi sclerozarea lor.