PNEUMATOLÍZĂ (< fr. {i}; {s} gr. pneuma, pneumatos „suflu” + lysis „dizolvare, desfacere”) s. f. Etapă a procesului magmatogen de formarea mineralelor și a rocilor, intermediară între cea pegmatitică și cea hidrotermală, caracterizată prin acumularea unor soluții fierbinți (400-500°C) cu fluiditate ridicată și participarea la procesul de mineralogeneză a substanțelor volatile degajate din magmă; prin procesul de p. iau naștere adesea concentrații importante de staniu, wolfram, molibden etc.