PLĂVAN, -Ă, plăvani, -e, adj. (Despre boi și vaci) Cu părul alb-cenușiu sau alb-gălbui. Se vedeau pluguri cu boi plăvani arînd, însoțite de țărani în straiuri albe. SADOVEANU, N. E. 37. Carele încărcate se fereau cu boii plăvani în șanțuri. C. PETRESCU, R. DR. 101. Noroc bun!... Pe cîmpul neted ies romînii cu-a lor pluguri! Boi plăvani în cîte șese trag, se opintesc în juguri. ALECSANDRI, P. A. 120. ◊ (Substantivat) Bou. Urca puntea de-a-ndăratelea... iar plăvanul îl urma liniștit, blînd. GALAN, Z. R. 163.