Definiția cu ID-ul 567440:
Enciclopedice
PLUTUÍRE (< plută1) s. f. Operație de finisare a pieilor tăbăcite, prin tratare cu săruri de crom, pentru a le oferi moliciune sau a le imprima un desen caracteristic; constă în rularea pielii pe o scândură rotunjită, acoperită cu plută1.