Definiția cu ID-ul 1249037:
Arhaisme și regionalisme
PLODNICIE s.f. (Mold.) Prolificitate, fecunditate. [Feciorii] după moartea părinților lor, cu aceiaș plodnicie in locul lor urma. NCL I, 17. Etimologie: plodnic + suf. -ie. Vezi și plodi, plodicios, ploditor, plodnic.