opțiuni

2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ploșnicar sm [At: BRANDZA, FL. 524 / Pl: ~i / E: ns cf ploșniță] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunzele divizate în lobi lineari și cu flori mici, galbene, care cresc prin locuri uscate Si: (reg) cornișor (Ceratocephalus falcatus). 2 Planta Ceratophaleus testiculatus.

aricár sm [At: BORZA, D. / Pl: ~i / E: ns cf aricor] (Bot; reg) Ploșnicar (Ceratocephalus testiculatus).

aricór sm [At: GRECESCU, FL. 30 / Pl: ~i / E: ns cf mg alakor] (Bot) Ploșnicar (Ceratocephalus testiculatus).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLOȘNICÁR s. v. cornișor.

PLOȘNICÁR s. (BOT.; Ceratocephalus falcatus și testiculatus) (reg.) cornișor.

ploșnicar s. v. CORNIȘOR.

PLOȘNICAR s. (BOT.; Ceratocephalus falcatus și testiculatus) (reg.) cornișor.

Intrare: ploșnicar (s.m.)
ploșnicar (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploșnicar
  • ploșnicarul
  • ploșnicaru‑
plural
  • ploșnicari
  • ploșnicarii
genitiv-dativ singular
  • ploșnicar
  • ploșnicarului
plural
  • ploșnicari
  • ploșnicarilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ploșnicar (s.n.)
ploșnicar (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploșnicar
  • ploșnicarul
  • ploșnicaru‑
plural
  • ploșnicare
  • ploșnicarele
genitiv-dativ singular
  • ploșnicar
  • ploșnicarului
plural
  • ploșnicare
  • ploșnicarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)