PLITĂ, plite, s. f. Placă de fontă, de obicei cu una sau mai multe găuri acoperite cu rotițe, care constituie partea de deasupra a unei mașini de gătit; p. ext. mașină de gătit (făcută din fontă). Trase cu un bețișor o rotiță de la plită și lăsă bilețelul să-i cadă peste jar. MIHALE, O. 67. Afară subt un șopron era plita de vară. CAMIL PETRESCU, O. II 519.