pliroma s. f. (Grecism) Deplinătate, supraabundență de bunuri supranaturale pe care ni le dăruiește Dumnezeu. Plinătatea dumnezeirii este în Hristos prin natură, iar în noi prin har; plinătate. ◊ Pliroma Bisericii = totalitatea credincioșilor. [Var.: pleroma s. f.] – Din gr. pliroma.