Definiția cu ID-ul 551725:
Enciclopedice
plinire, pliniri s. f. (Înv.) 1. Împlinire, completare, întregire. 2. Adeverire, realizare. ◊ Plinirea vremii = planul de mântuire al lui Dumnezeu (Gal. 4, 4). 3. Îndeplinire, executare. – Din plini.
plinire, pliniri s. f. (Înv.) 1. Împlinire, completare, întregire. 2. Adeverire, realizare. ◊ Plinirea vremii = planul de mântuire al lui Dumnezeu (Gal. 4, 4). 3. Îndeplinire, executare. – Din plini.