PLEȘUVIT, -Ă, pleșuviți, -te, adj. Care a devenit pleșuv; chel. Vechi bătrîn, cu barbă albă și cu frunte pleșuvită. BELDICEANU, P. 127. Sînt sigur însă că tot nu uită timpul acel ferice, a căruia suvenire singură... mai poate să le descrețească fruntea pleșuvită! NEGRUZZI, S. I 344.