PLETER, pletere, s. n. Împletitură sau îngrăditură de nuiele întrebuințată la construirea mior zăgazuri, de obicei de-a lungul malurilor unui rîu cu luncă inundabilă, pentru a opri trecerea peștilor din bălți în rîu. Vîrșele se așază de obicei în bălți pe lîngă pleter (gardul de închidere al bălții). La TDRG. Dacă faci odată zăgaz, trebuie să-l faci tare, ca să nu-l ieie apa... Trebuie să bați piloți la margini să tragi pleter printre ei, să întărești pleterul cu capre și să mai faci și un gard în fața pleterului. SLAVICI, V. P. 51.