PLEOSCĂIT¹, pleoscăituri, s. n. Faptul de a pleoscăi, zgomot produs de apă cînd se izbește de un corp tare; plescăit. Nu se auzea decît pleoscăitul cadențat al valurilor lovite de chei. BART, S. M. 61. Ploaia deasă cade și vîntul vîjîie peste tufari. Dar cei culcați între spini nu-i simt pleoscăitul. La GHEREA, ST. CR. II 87.