PLEONASM (< fr. pléonasme < gr. pleonasmos; cf. gr. pleon, mai mult, în plus) Contrar elipsei, pleonasmul constă în alăturarea a două cuvinte cu același înțeles, greșeală frecventă în conversația familiară, mai puțin la scriitori. Exemplu, avansați înainte; babă bătrînă; coboară în jos; mai superior. Spre deosebire de pleonasmele poetice din operele literare ca de exemplu:
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate
În noi doi un suflet bate.
(V. ALECSANDRI, Hora Unirii)
sau:
chiar el însuși în persoană.
(I.L. CARAGIALE)
În vorbirea comună se întîlnesc adesea o seamă de pleonasme gramaticalizate ca, l-am văzut cu ochii mei, l-am auzit cu urechile mele ș.a.