Definiția cu ID-ul 32958:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLENIPOTENȚĂ, plenipotențe, s. f. Putere deplină, împuternicire dată cuiva pentru a acționa într-o anumită chestiune (în special în probleme care interesează două state); (concr.) act prin care se dă o astfel de împuternicire. – Din it. plenipotenza.