2 definiții pentru plenchiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
plenchiu sm [At: I. CR. VII, 252 / Pl: ~ii / E: nct] (Mol) Persoană care acționează numai după bunul său plac.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
plenchiu, plenchii, s.m. (reg.) persoană care acționează numai după bunul său plac.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: plenchiu
plenchiu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)