PLEIN-AIR [plen-ér] (loc. fr.) subst. Expresie care desemnează pictura practicată în aer liber, urmărind sugerarea atmosferei, a luminii și a efectelor cromatice specifice peisajului natural. Preocupări pentru p. au apărut din sec. 17 în pictura olandeză și franceză, dar a fost cultivată cu precădere din sec. 19 (pictorii englezi J. Turner, J. Constable, R. Bonington, pictorii Școlii de la Barbizon, între care și românii N. Grigorescu, I. Andreescu ș.a.).