PLEIÁDĂ (< fr.) s. f. 1. Grup de persoane ilustre (de obicei în număr de șapte) cu aceleași preocupări, idei etc. Prima p. era formată din șapte poeți tragici greci care au contribuit la înflorirea poeziei în perioada elenistică, sub Ptolemeu II Philadelphos: Lycophron din Chalcis, Alexandru Etolianul, Philiscos din Corcyra, Homer din Bizanț, Sosithenes din Alexandria, Sosiphanes din Syracusa și Æentides sau Dionysiades din Tars. V. Pleiada. 2. (Rar) Ansamblul izotopilor aceluiași element chimic.