11 definiții pentru pleșcară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEȘCÁR, -Ă, pleșcari, -e, s. m. și f. (Fam.) Persoană care umblă după chilipiruri; chilipirgiu, pleșcaș (2). – Pleașcă + suf. -ar.

PLEȘCÁR, pleșcari, s. m. (Fam.) Persoană care umblă după chilipiruri; chilipirgiu, pleșcaș (2). – Pleașcă + suf. -ar.

PLEȘCÁR, pleșcari, s. m. (Rar) Cel care umblă după pleașcă; chilipirgiu. Mici și aprigi pleșcari pe picior erau gata să cumpere, să vîndă și să transporte oricînd, orice, oriunde. GALAN, B. I 20. Fiecare scotea la iveală faptele săvîrșite de Lascăr Catargiu și de ruginiții și pleșcarii din preajma lui. PAS, L. I 280.

PLEȘCÁR ~i m. fam. Persoană care umblă după pleașcă; chilipirgiu. /pleașcă + suf. ~ar

pleșcár m. (d. pleașcă). Fam. Chilipirgiŭ, care umblă după cîștigurĭ fără muncă. – Fem. -ăreásă orĭ -íță, pl. ese, ițe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*pleșcáră (fam.) s. f., g.-d. art. pleșcárei; pl. pleșcáre

pleșcár (fam.) s. m., pl. pleșcári

pleșcár s. m., pl. pleșcári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLEȘCÁR s. v. chilipirgiu.

PLEȘCAR s. chilipirgiu, pomanagiu, (rar) pleșcaș. (E un ~ ordinar.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pleșcar, -ă, pleșcari, -e s. m., s. f., adj. (om) pomanagiu, chilipirgiu

Intrare: pleșcară
pleșcară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleșca
  • pleșcara
plural
  • pleșcare
  • pleșcarele
genitiv-dativ singular
  • pleșcare
  • pleșcarei
plural
  • pleșcare
  • pleșcarelor
vocativ singular
plural