play-boy s. m., adj. Tânăr bogat care-și petrece viața în distracții ◊ „Academicienii par deseori șomeri și play-boys-ii – miliardari.” Cont. 25 VI 71 p. 6. ◊ „Florin Piersic a pus toată nestinsa lui strălucire exterioară împotriva încăpățânării unora sub înfățișarea de «play-boy».” R.l. 17 I 75 p. 2. ◊ „Templer, Kojak, Columbo erau convocați săptămânal să perforeze enigma. Fiecare o făcea în felul său: unul în stil play-boy flegmatic, altul în stil bonom populist, altul în stil nonșalant-intelectual.” Cont. 23 VI 78 p. 9; v. R.lit. 14 XI 74 p. 24 [pron. pleiboi] (din engl. americ. play-boy, cf. fr. play-boy; PR 1960; D. Am.; DN3, DEX-S)