Platon Vechi și frecvent nume la greci, Pláton și-a cîștigat celebritatea încă din antichitate datorită binecunoscutei porecle a marelui filozof atenian al cărui nume adevărat era Aristocles. La origine un supranume pe care specialiștii îl explică prin adj. platýs, plateía, platý „larg, lat” (plátos „lărgime”), Platon este însă cu siguranță mai vechi decît purtătorul care l-a făcut cunoscut în lume și despre care, într-adevăr, se spune că avea „umeri lați”. Pătruns în onomasticonul creștin, numele se răspîndește în Europa mai întîi datorită cultului unui sfînt din sec. 8; așa se explică prezența lui Platon (de aici și un fem. Platona, ieșit din uz) în vechea onomastică rusă, bulgară și română (la noi este atestat în sec. 17). Cu siguranță că astăzi, destul de puțin frecvent, prenumele nu mai are nici o legătură cu necunoscutul sfînt din Constantinopole. ☐ Germ. Plato(n), it. Platone, bg., rus. Platon. ☐ Elev al lui Socrate, autor al „teoriei ideilor” și întemeietor al școlii filozofice Academia din Atena, Platon – c. 427-347 î.e.n. – este autorul cunoscutelor dialoguri, considerate., capodopere ale prozei clasice grecești: Protagora, Banchetul, Republica, Parmenide, Sofistul etc.