plasmodium s. n. (biol.) Hematozoar al paludismului ◊ „Un important pas în lupta contra malariei a fost înregistrat de doi cercetători americani care au reușit să izoleze substanța «plasmodium», care produce această boală. Această substanță se află în glandele salivare ale țânțarului Anopheles și este introdusă, prin înțepătura acestuia, în sângele uman.” Sc. 5 II 84 p. 5 [var. plasmodiu] (din fr. plasmodium; PR 1922; DN3)