plantícă, plantici, (plăntică), s.f. (reg.) 1. Panglică, betea: „Le puneau la temători plantici în piept” (Crâncău, 2013); „Planticuță-n tri culori, / Să trăiț, măi chemători” (Bilțiu, 2015: 201). 2. Fâșie subțire și îngustă de țesătură de bumbac (pe care fetele o poartă în păr). – Din scr. pantlika, cf. magh. pántlika (Scriban); cf. panglică (MDA).