O definiție pentru planocit


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLANO-2 „care migrează, care se mișcă”. ◊ gr. pianos „rătăcitor, migrator” > fr. plano-, germ. id., engl. d. > rom. plano-.~cit (v. -cil), s. n., celulă migratoare; ~spor (v. -spor), s. m., spor ciliat mobil; ~topochinezie (~topokinezie) (v. topo-, v. -chinezie), s. f., sindrom caracterizat prin pierderea simțului orientării spațiale a mișcărilor și a integrării spațiale a obiectelor.

Intrare: planocit
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • planocit
  • planocitul
  • planocitu‑
plural
  • planocite
  • planocitele
genitiv-dativ singular
  • planocit
  • planocitului
plural
  • planocite
  • planocitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)