O definiție pentru planocit
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
PLANO-2 „care migrează, care se mișcă”. ◊ gr. pianos „rătăcitor, migrator” > fr. plano-, germ. id., engl. d. > rom. plano-. □ ~cit (v. -cil), s. n., celulă migratoare; ~spor (v. -spor), s. m., spor ciliat mobil; ~topochinezie (~topokinezie) (v. topo-, v. -chinezie), s. f., sindrom caracterizat prin pierderea simțului orientării spațiale a mișcărilor și a integrării spațiale a obiectelor.
Intrare: planocit
planocit substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)