Definiția cu ID-ul 931130:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLANATOR, planatoare, s. n. Piesă componentă a unei matrițe, în formă de placă sau de inel, care presează marginea tablei în timpul prelucrării acesteia în matriță, pentru a nu se forma cute. Planatoare de fierărie. ♦ Ciocan folosit pentru planarea suprafeței unui obiect.