Definiția cu ID-ul 952108:
Arhaisme și regionalisme
plainic, -ă, plainici, -e, adj. – (înv.) Liniștit, calm, nepăsător. ♦ (top.) Plainic, cătun în com. Repedea (Maramureșul istoric). (Maram., Trans.). – Et. nec. (MDA); cf. rus. plávnyǐ „curgător; docil” (Scriban).