Definiția cu ID-ul 1350685:
Arhaisme și regionalisme
pláinic, -ă, plainici, -e, adj. (înv.) Liniștit, calm, nepăsător. ■ (top.) Plainic, cătun în Repedea. – Et. nec. (MDA); cf. rus. plávnyǐ „curgător; docil” (Scriban).
pláinic, -ă, plainici, -e, adj. (înv.) Liniștit, calm, nepăsător. ■ (top.) Plainic, cătun în Repedea. – Et. nec. (MDA); cf. rus. plávnyǐ „curgător; docil” (Scriban).