PLACHIE, plachii, s. f. 1. Mîncare de pește, făcută cu ceapă și cu untdelemn și pregătită la cuptor. A întins... o masă lungă încărcată cu străchini pline de plachie, sarmale și alte bunătăți. SADOVEANU, E. 116. Îi plăcea cu deosebire ciorba de știucă fiartă în zeamă de varză acră cu hrean, iacniile și plachiile. GHICA, S. A. 83. 2. (Mold.) Un fel de pilaf făcut din orez, mei sau păsat (cu carne sau numai cu grăsime). Vistiernicul se grăbi să guste și din talgerul al doilea plachia de mălai mărunțel și să deșerte din nou ulcica. SADOVEANU, F. J. 111. Vom face plachie cu costițe de porc de cele afumate. CREANGĂ, P. 5. ♦ Fig. Amestecătură. Știam pe de rost nesărata plachie de sfaturi și de dojane. M. I. CARAGIALE, C. 8.