O definiție pentru placentifer
Jargon
PLACENTI- „placentă, placentar”. ◊ L. placenta „turtă, plăcintă” > fr. placenti-, engl. id. > rom. placenti-. □ ~fer (v. -fer), adj., care este prevăzut cu placentă; ~form (v. -form), adj., în formă de placentă.
Intrare: placentifer
placentifer adjectiv
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
placentifer, placentiferăadjectiv
- 1. Care este prevăzut cu placentă. DETS
etimologie:
- placenti- + -fer dexonline
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.