PLACAJ, placaje, s. n. 1. Placă formată prin încleierea unui număr impar de foi de furnir suprapuse cu fibrele încrucișate, întrebuințată la fabricarea mobilelor, a ambarcațiilor etc. 2. Înveliș de piatră, de cărămidă, de lemn etc. folosit pentru acoperirea unui element de construcție sau a unui obiect, spre a-l proteja, a-i da un aspect mai frumos, a realiza un motiv decorativ etc.