plămădeț sm [At: CHEST. VIII, 27/29 / V: (îvr) plom~ / Pl: ~i / E: plămadă + -eț] (Mol) 1-4 Plămadă (1-4). 5 (Pex) Aluat. 6 (Reg; îf plomădeț) Copaie în care se frământă aluatul. 7 (Fig; îvr; îf plomădeț) Persoană care deformează realitatea, care scornește, exagerează.

plomădeț sm vz plămădeț

plămădeț, plămădeți, s.m. (reg.) 1. aluat. 2. copaie în care se frământă aluatul. 3. (fig.; înv.) persoană care deformează realitatea, care scornește, exagerează.