plângocea [At: SCL 1971, 403 / V: ~goce sm, ~goace a / Pl: ~oci / E: plânge + -ocea] 1 sma (Reg) Persoană căreia îi curg mereu ochii. 2-3 sma, a (Trs; Ban; dep) (Om, sau copil) care plânge mult.

plângoace a vz plângocea

plângoce sm vz plângocea

plângocea s.m. art. (reg.) 1. persoană căreia îi plâng mereu. 2. om sau copil plângăcios.