pizdă sf [At: TDRG / Pl: ~de / E: vsl пизда] (Trv) 1-2 Vulvă (la femeie sau) la femelele mamiferelor. 3 (Îc) ~da țigăncii Mică plantă erbacee din familia labiateelor, cu miros neplăcut, cu flori purpurii, roze sau (rar) albe (Lamium purpureum) Si: sugel, țigancă, urzică moartă. 4-5 (Trv; prt) Persoană (matură) de sex feminin. 6 (Trv; prt; îe) A da în ~da mă-sii A înjura pe cineva, trimițându-l înapoi în locul de unde s-a născut, pentru a exprima dezaprobare, dispreț, respingere, revoltă față de acea persoană Si: a înjura de mamă. 7-8 (Trv; prt; îla) Dat în ~da mă-sii Care (a fost sau) merita să fie înjurat de mamă, datorită caracterului său urât. 9 (Trv; îae) Demn de admirație datorită tupeului său, care îi aduce reușite importante.

pizdă sf [At: TDRG / Pl: pizde / E: vsl пизда] (Trv) 1-2 Vulvă (la femeie sau) la femelele mamiferelor. 3 (Îc) pizda țigăncii Mică plantă erbacee din familia labiateelor, cu miros neplăcut, cu flori purpurii, roze sau (rar) albe (Lamium purpureum) Si: sugel, țigancă, urzică moartă. 4-5 (Trv; prt) Persoană (matură) de sex feminin. 6 (Trv; prt; îe) A da în pizda mă-sii A înjura pe cineva, trimițându-l înapoi în locul de unde s-a născut, pentru a exprima dezaprobare, dispreț, respingere, revoltă față de acea persoană Si: a înjura de mamă. 7-8 (Trv; prt; îla) Dat în pizda mă-sii Care (a fost sau) merita să fie înjurat de mamă, datorită caracterului său urât. 9 (Trv; îae) Demn de admirație datorită tupeului său, care îi aduce reușite importante.

PIZDĂ, pizde, s. f. (Vulgar) Vulvă. (macedorom. chizdă; < sl., cf. bg. dialectal, slovac., ceh., pol. pizda, rus. pizdá) [și DMLR]

pizdă (pizde), s. f. – Organul genital femeiesc. – Mr. chizdă. Sl., cf. bg. dialectal, slov., ceh., pol. pizda, sb. pižda, rus. pizdá (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 260; Vasmer, II, 355). – Der. pizdi, vb. (a o încurca, a o păți).

pizdă, pizde s. f. 1. (pop., obs.) vagin. 2. (peior., obs.) fată, femeie.

a face pizda mare (la ceva) expr. (adol., obs.) a pierde timpul (cu ceva).

a fute calul în pizdă expr. (obs.) a avea necazuri, a da de bucluc, a fi la ananghie.