PIUS, numele a 12 papi, dintre care cei mai importanți au fost: 1. P. II (Enea Silvio Piccolomini) (1458-1464), umanist și mecenat. Scrieri cu caracter istoric și umanist. În lucrarea „Cosmographia”, precum și în alte scrieri („Epistole”), prezintă știri referitoare la români, afirmând originea lor romană. A urmărit să restabilească autoritatea papală și realizarea unei ligi antiotomane. 2.P. V (Antonio Michele Ghisleri) (1566-1572). S-a implicat în reforma internă a Bisericii catolice mărind rolul Inchiziției. A eliminat protestantismul din Pen. Italică. Prin excomunicarea reginei Elisabeta (1570) a înrăutățit situația catolicilor din Anglia. Împreună cu Veneția și Spania a creat Liga Sfântă, care a înfrânt Imp. Otoman la Lepanto. Sanctificat; sărbătorit la 30 apr. 3. P. IX (Giovanni Maria Mastai-Feretti) (1846-1878). În bula papală Inefabilis (1854) a susținut dogma imaculatei concepțiuni. A condamnat ideile pașoptiste, mai ales pe cele socialiste, raționaliste și liberale, deși inițial fusese susținătorul lor în enciclica „Syllabus” (1864); în timpul pontificatului său, Conciliul I Vatican a definit dogma despre infailibilitatea Papei (1870). 4. P. X (Giuseppe Melchiore Sarto) (1903-1914). În timpul pontificatului său a manifestat interes pentru problemele sociale, mai ales pentru îmbunătățirea condiției celor săraci, a condamnat modernismul (enciclica „Pascendi”, 1907). Canonizat (1954). 5. P. XI (Ambrogio Damiano Achille Ratti) (1922-1939). S-a dedicat unor studii istorice și de vulcanologie. A semnat cu statul italian Acordul de la Lateran (1929), prin care se statua independența Vaticanului și se stabilea statutul special al Bisericii catolice în Italia; a încheiat concordate cu diferite state, printre care și cu România (1927, intrat în vigoare, 1929). 6. P. XII (Eugenio Maria Giuseppe Giovanni Pacelli) (1939-1958). În plan teologic a fundamentat dogma Adormirii Fecioarei Maria. A păstrat neutralitatea Vaticanului, hotărâtă de predecesorul său. A creat o comisie pontificală, menită să acorde asistență victimelor războiului, dar i se reproșează că nu a luat atitudine oficială față de politica de exterminare a evreilor dusă de naziști. În anul 1949 a semnat decretul privind excomunicarea comuniștilor și a tuturor acelora care sprijineau partidele comuniste.