PITIȘ adv. (Uneori repetat) Tiptil; pe furiș, pe ascuns. Pitiș, Dima s-a îndepărtat de zid cu cîțiva pași, s-a întors și a ridicat capul: sus, în fereastră, nu se arăta nimeni. GALAN, Z. R. 235. Pitiș-pitiș, se strecurară prin ramurile înțesate ale prunilor. DELAVRANCEA, H. T. 156.