2 intrări
26 de definiții

Explicative DEX

pițarău sm vz pițărău

pițareu sm vz pițărău

pițăra[1] vi [At: LEXIC REG. II, 41 / V: ~țura / Pzi: pițăr / E: cf pițărău] (Trs; Ban) A umbla cu colindul în ajunul Crăciunului. corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: pățăra — LauraGellner

pițărău sm [At: REV. CRIT. II, 164 / V: (reg) bijă~, biză~, bizăreu, ~țar~, ~țareu, ~reu, ~țer~, ~țereu, pizără, pizăr~, pizăreu, pizereu / Pl: ~ăi / E: ns cf rom pițăra, alb picërr, „mic de statură”, „copil”] 1 (Reg) Obicei de a umbla cu colindul în ajunul Crăciunului. 2 (Reg; pex) Colind. 3 (Reg; îlv) A merge (sau a umbla etc.) în ~ăi (sau cu ~ăii) A colinda. 4 (Reg) Colac, covrig sau altă răsplată care se dă colindătorilor sau oamenilor săraci Si: (pop) colindeț, (reg) pițărel. 5 (Reg) Băț de colindător făcut dintr-o creangă descojită și împodobită cu flori. 6 (Pop) Colindător.

pițăreu sm vz pițărău

pițerău sm vz pițărău

pițereu sm vz pițărău

pițura2 v vz pițăra

pizără sm vz pițărău

pizărău sm vz pițărău

pizăreu sm vz pițărău

pizereu sm vz pițărău

PIȚĂRĂU, pițărăi, s. m. (Regional) 1. Copil care umblă cu colindul (împreună cu alții) în ajunul crăciunului; colindător. 2. Colac, cozonac sau covrig care se dă colindătorilor; colindeț. Mulți sînt și pițărăii – nume ce-l poartă... colacii pe cari cetașii îi dobîndesc în schimbul urării lor. PAMFILE, CR. 9. 3. Băț de colindător făcut dintr-o creangă de alun descojită și înflorată.

PIȚĂRĂU, pițărăi, s. m. (Reg.) 1. Copil care umblă cu colindul în ajunul crăciunului; colindător. 2. Colac, cozonac sau covrig care se dă colindătorilor; colindeț. 3. Băț de colindător făcut dintr-o creangă de alun, descojită și înflorată. – Comp. magh. pityergő.[1]

  1. Corectat ö final la etim., în maghiară este ő lung. — Octavian Mocanu

pițărei m. pl. Tr. V. pizărei.

pizără f. Tr. un fel de sorcovă. [Origină necunoscută].

pițărăŭ, V. pizărăŭ.

pízără f., pl. ere. Trans. Sorcovă (cu care acolo se urează în ajunu Crăcĭunuluĭ).

pizărăŭ m. (d. pizără). Trans. Pl. Băĭețĭ care umblă cu pizăra, colindătorĭ (în ajunu Crăcĭunuluĭ). – Și pițărăŭ. În Gorj pițărăŭ, m., colăcel de dat copiilor.

Jargon

pițărăi (pizari), copiii care colindă în ajun de Crăciun și de Anul nou, obicei răspândit în V țării (Banat, Oltenia, Transilvania). Textul generalizat cu unele mici variații, conține vestirea sărbătorii, urări de belșug și sănătate și cerere directă de daruri (nuci, alune, mere etc.). Versurile sunt scandate într-o anumită ritmică și sunt adesea presărate cu cuvinte hazlii. Copiii poartă bețișoare – pe alocuri numite „colinde” – cu care lovesc ușor ușile casei și grajdului sau scormonesc în cărbuni. Obiceiul se aseamănă cu urările romane (Du Cange): „Bună ziua lui Ajun/ Că-i mai bună-a lui Crăciun/ Că-i cu miei/ Cu purcei/ Merg copiii după ei [...] Dă-ne nuci/ Că-s dulci [...]”.

Enciclopedice

pițăra, pițăr vb. I Intranz. (În vestul Trans. și Ban.) A umbla cu colindul în ajunul Crăciunului. [Var.: pițura vb. I] – Din pițărău.

Sinonime

PIȚĂRĂU s. v. colind, colindare, colindat, colindător, colindeț, urător.

pițărău s. v. COLIND. COLINDARE. COLINDAT. COLINDĂTOR. COLINDEȚ. URĂTOR.

Arhaisme și regionalisme

pițăra, pițăr, vb. I vb. I (reg.) a umbla cu colindul în preajma Crăciunului.

pițărău, pițărăi, s.m. (reg.) 1. obiceiul de a umbla cu colindul de Crăciun; colind. 2. colac, covrig, colindeț, pițărel (dat colindătorilor). 3. băț de colindător. 4. (pop.) colindător.

pizără, pizăre, s.f. (reg.) sorcovă.

Intrare: pițăra
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pițăra
  • pițărare
  • pițărat
  • pițăratu‑
  • pițărând
  • pițărându‑
singular plural
  • pițără
  • pițărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pițăr
(să)
  • pițăr
  • pițăram
  • pițărai
  • pițărasem
a II-a (tu)
  • pițări
(să)
  • pițări
  • pițărai
  • pițărași
  • pițăraseși
a III-a (el, ea)
  • pițără
(să)
  • pițăre
  • pițăra
  • pițără
  • pițărase
plural I (noi)
  • pițărăm
(să)
  • pițărăm
  • pițăram
  • pițărarăm
  • pițăraserăm
  • pițărasem
a II-a (voi)
  • pițărați
(să)
  • pițărați
  • pițărați
  • pițărarăți
  • pițăraserăți
  • pițăraseți
a III-a (ei, ele)
  • pițără
(să)
  • pițăre
  • pițărau
  • pițărară
  • pițăraseră
Intrare: pițărău
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițărău
  • pițărăul
  • pițărău‑
plural
  • pițărăi
  • pițărăii
genitiv-dativ singular
  • pițărău
  • pițărăului
plural
  • pițărăi
  • pițărăilor
vocativ singular
  • pițărăule
plural
  • pițărăilor
pițarău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pițareu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pițăreu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pițerău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pițereu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pizără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pizărău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pizăreu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pizereu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pițărău, pițărăisubstantiv masculin

regional
  • 1. Copil care umblă cu colindul (împreună cu alții) în ajunul crăciunului. DLRLC
    sinonime: colindător
  • 2. Colac, cozonac sau covrig care se dă colindătorilor. DLRLC
    sinonime: colindeț
    • format_quote Mulți sînt și pițărăii – nume ce-l poartă... colacii pe cari cetașii îi dobîndesc în schimbul urării lor. PAMFILE, CR. 9. DLRLC
  • 3. Băț de colindător făcut dintr-o creangă de alun descojită și înflorată. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.